quand je suis perdu

Daca ar fi sa scriu o scrisoare al carui destinatar sa fiu tot eu..

“mi-e teama ca stiu sa urc, dar n-am invatat inca sa cobor…”

                                                                             to be continued…

“cu manusi”

“Relatiile de orice fel sunt conventii pe care le sudeaza in timp doar atitudinea potrivita. Despre atitudine este vorba si in felul in care privim ziua de maine. Iar atitudinea nu e scrijelita in CV, razbate din nuantele reglajului fin, din felul in care stim sa ne raportam la fiecare situatie de viata.” (M.Nicola)

Nu ti uita delicatetea si diplomatia nici atunci cand strabati un gol imens de aer la o altitudine imposibila. Nu lansa invitatii pe care le revendici ulterior, vei dezamagi si asta doare cateodata mai tare decat neincrederea.

Mai bine promite-mi ca nu mi vei promite nimic. E mai fair-play.

corazon partio…

Quien me va a entregar sus emociones
Quien me va a pedir que nunca la abandone
Quien me tapara esta noche si hace frio
Quien me va a curar el corazon partio…

Heart game

Gandeste-te. Cand ti-ai folosit ultima data puterea de seductie? sau cand ai fost sedus/a ultima data?

Probabil a trecut ceva timp. Exercitiul iti mentine mintea si inima deschisa. So practice!

Experimenteaza si altfel! asa cum poate n-ai facut-o pana acum 

(re) sedu-ti partenerul de viata. Fii altcineva, cineva cu totul nou dar ramai tu! Joaca-te cu el ca la inceput sau asa cum ti-ai fi dorit sa fie la inceput. Inoveaza, ai toate atuurile de partea ta pentru ca va cunoasteti, dar incearca sa fii o alta ea:), necunoscuta.

Te iubesc atat de mult.. incat uneori mi-e teama, sa nu te insel pe tine..cu tine !:))

Cine inseala mai mult?

Trist. Cotidian. Aproape normalitate pentru unii.

Cred ca in contextul potrivit atat barbatii cat si femeile inseala. Fara scrupule sau regrete.

Mai crede cineva in casatorie ? Sau pana si casatoria a devenit o simpla tranzactie imobiliara, comerciala, contrapartida de prestari servicii?!

Azi mi-a placut

“Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost. “

Bernanos

Incomparable

Nu ma compara cu nimeni. Sunt incomparabila.

i love vintage

What’s best in Paris:the woman and…

cand nu e treaba meaaaaaa :)

Dimineata ploioasa de ianuarie. Luni. Deja e trecut de noua si copilul nazdravan nu da nici un semn ca ar vrea sa se trezeasca.

La zece fix deschise somnoroasa ochii, se mai foieste cateva minute apoi decide ca vrea cereale (care nu ingrasa) cu lapte.

In timp ce si savureaza micul dejun imi spune ca a visat ceva.  Curioasa, o intreb: ce?

ea: chiar vrei sa stii? bine, apropie  te! si imi flutura degetele prin fata ochilor. Recunosc, a reusit sa mi capteze toata atentia. Ma apropii, numai urechi…

tot ea: nu e treaba taaaaaaaaa!

Farsa, gluma, pacaleala de 1 aprilie..?:)

..inca mai procesez

I drove all night to get to you

 

Femeia cu ohii migdalati isi continua drumul.  Seara era umeda, dar calda. Mirosea a primavara timpurie. Deschise geamul masinii. Aerul racoros ii facea bine. Doua lacrimi amarui se prelingeau pe obraz. Fusese o zi frumoasa. Preludiul multor altor zile si nopti ce aveau sa vina. Isi reaminti punctul culminant al serii, ce se transforma rapid in  noapte. Avea o pofta nebuna sa apese acceleratia pe soseaua umeda, sa derapeze, sa faca un zgomot infernal , sa strige tuturor ce o auzeau cat si celor ce nu voiau sa o auda. Sa strige despre ea.  Sa strige ca ea nu joaca in spectacole ieftine, de duzina, cu scene repetate pana la ridicol. Sa strige cat de mult o durea examenul sub lupa, vanatoarea permanenta de greseli, fuga nesfarsita si dupa cel mai mic detaliu apartinand unui trecut demult trecut. Obosise sa se apere pe timp de pace.  Dar o ea neconditionata era inacceptabila. Si cat de mult isi dorea sa fie ea. Fara sa si restrictioneze cuvintele, sentimentele, gandurile.

Dorinta bolnavicioasa si accelerata ceda treptat locul ratiunii. Automobilul se deplasa calm undeva spre capatul unui bulevard pustiu. O senzatie puternica de singuratate nocturna puse stapanire pe femeia cu manusi negre de la volan. Ii placea senzatia aceasta, dar stia cat e de inselatoare. Isi scutura brusc umerii. O alunga. Lacrimile amarui se zvantasera. Zambi complice  nevazutului. O  iubire neconditionata avea sa se nasca in curand.